Tag Archives: laura marisaldi

Fabrica retetelor de viata

Pe rafturile librariilor, gasim o vasta literatura manageriala, atat de cautata in zilele noastre. Intr-un mod mai mult sau mai putin constient, acest concept a devenit fundatia unei noi ideologii, cartea de capatai a unei noi societati. Miscarea geniala consta in suprapunerea muncii peste viata privata, acel ” a imbina utilul cu placutul”. Un adevarat manager este manager si in viata sa privata. Iar aceasta este o posibilitate oferita tuturor. Ca prin magie, literatura manageriala reuseste sa ne convinga: avem cu totii posibiliatatea de a deveni „antreprenori” in viata noastra, suntem cu totii capabili „sa ne realizam”. E de-ajuns sa vrei si „sa o meriti”, aplicand -litera de lege- bunele sfaturi oferite de catre  acesti medici de viata magi.
Ideea pare a fi clara, usoara si chiar gata sa te puna in miscare. Ar putea parea ca o extraordinara victorie asupra Umanitatii: in sfarsit, fiecare dintre noi poate afirma propria sa subiectivitate, Ego-ul sau profund, un mod specific si total divers fata de al altora. De aici incepe dorinta de a procura orice gen de manual  de folosinta ori manual pentru obtinerea succesului.
Cum sa te impui in fata colegilor tai? Cum sa iti faci amici in 10 lectii? Cum sa reusesti sa iti tii sotul alaturi si sa-ti fie fidel? etc.  Retetele noilor guru sunt vaste si felurite, de la managementul unei societati, la managementul vietii personale,  trecand si la managementul politic.
Managementul a cunoscut o crestere progresiva, devenind o practica a socialului, capabil sa ofere solutii la diferitele probleme existentiale in scurt timp.
Nu stiu daca este cazul sa amintesc verbul „a gestiona”, ” a administra” care apare in toate domeniile vietii: a administra relatia de cuplu, administrarea conflictelor personale, gestionarea vointei proprii si a spectului personal. Un ingredient vital pentru a reusi sa ai succes: administrarea/gestionarea propriei imagini, a modului de a expune problemele si de a obtine putere. Avand aceste date, managerii sunt singurii capabili sa reprezinte succesul: pentru a deveni eroi este deajuns sa-si dezvolte propriile motivatii, punandu-le in practica pana cand acestea devin eficace.

Fiecare dintre noi este invitat sa devina „actorul principal al propriei vieti”, intrand in cercul vicios al autostimei. A nu dori sa te dedici „cresterii personale” este considerat astazi o forma de incapacitate de adaptare in societate si automat o incapacitate de a putea atinge fericirea. Profetie sau capcana?

Welcome: care este scopul tau in viata?

Omul lucreaza in special pentru sine si pentru persoanele dragi lui, uitand de organizatia care i-a dat aceasta posibilitate sa lucreze (observatia este privita atat de sus in jos, cat si de jos in sus, de la organele de conducere la clasa muncitoare si viceversa).  Individul Contemporan si-a pierdut increderea in Celalalt. Refuzarea colectivitatii este logica consecinta a pesimismului puritan – asa se explica nevoia „individualismului”. Viziunea puritana s-a extins incet-incet, impunandu–se si atribuind muncii o valoare cu totul diferita.
Munca era vazuta drept calea spre a obtine salvarea sufletului: sfera privata ori cea religioasa ocupa locul doi, prioritate avand „viata activa”. Revolutionarea Industriei a condus la schimbarea viziunii asupra muncii: de aceasta data, munca devenise punte de legatura: individul, gratie muncii, putea Consuma! Bine v-am gasit in Consumerism!
Asadar, munca a reprezentat dintotdeauna un mijoc pentru a obtine ceva. Astazi, in schimb, a devenit mai mult decat atat: UN SCOP IN VIATA! Munca se prezinta ca o principala bariera de cucerit in vederea realizarii personale. Valorizarea muncii face parte din ceea ce numim valorizarea individului si a cautarii fericirii sale. Drept urmare. leaderi in zilele noastre sunt in special cei care au un trecut plin de succese profesionale, succesul  vietii sale este o consecinta-automat.
Sa ne intelegem, munca este un important mod in cresterea fiecarui individ, in realizarea lui, in special (dar nu numai) in „socialul” vietii. Munca permite nu numai transformarea unei societatii, a intregului glob, ci si transformarea noastra. Munca modifica raportul fiecaruia cu lumea inconjuratoare si regleaza conceptia noastra asupra lumii.
Freud considera munca si iubirea – fundamente ale societatii in care psihanaliza a avut partea ei de contributie. Din acest motiv lipsa unui loc de munca (cresterea ratei somajului) trebuie sa fie vazuta ca un Faliment al Societatii in care traim.
In plus, gratie muncii si al recunoasterii sociale (caracteristica derivanta) putem contribui la Dezvoltarea Personala a fiecaruia dintre noi. Privit din acest unghi, munca nu mai reprezinta Scopul Vietii – acea proprietate magica ce iti da adrenalina si te face sa te simti Viu.
Asistam la victoria unei viziuni asupra omului, precum considera Pierre Bourdieu: o „viziune de pravalie”, de contabil. Noua ideologie, inca ancorata in retorica manageriala, re-ordoneaza valorile morale.
A existat un Timp al Bisericilor, un alt Timp al Natiunilor – Welcome in Timpul Companiilor/Intreprinderilor!

Sacrificii pentru clasa muncitoare, niciodata pentru Manageri

Reuseste un „leader” actual, este el capabil sa dea un sens, o  coerenta si o siguranta acestei societati complexe?
Exista un „leader” in Romania capabil sa adune in jurul sau indivizi capabili si eficienti pentru a reusi sa creeze „un spatiu de energii” care sa produca pentru si in favoarea Romaniei?
Eroul, leaderul autentic era constient de vulnerabilitatea si fragilitatea sa. Stia ca va muri in batalie, dar cu toate acestea, nu se retragea. Eroul, leaderul din zilele noastre este mereu pregatit (asa cum explica manualele de management) sa isi asume riscuri. Dar, oare, este atat de pregatit de sacrificii incat, daca este nevoie, se sacrifica pe sine? NU prea. NICI GAND!
Problema este lipsa oricaror scrupule cand este vorba de a-i sacrifica pe ceilalti. Nu se vorbeste niciodata de „sacrificiu”. Cine si-ar incepe un discurs politic sau managerial invocand, asa cum o facuse Churchill, „lacrimi si sange” atunci cand este vorba despre soarta unei fabrici, societati sau chiar a unei natiuni. Ba chiar din contra, se discuta mereu despre „stimularea pasiunilor”, „sa re-asezam lucrurile pe locurile sale”, „sa ne uneasca aceleasi valori”, „sa creem dinamici”…
Dar ceea ce conteaza sunt faptele, iar ca model imi vine in minte planul-magic al lui Carlos Ghosn cand a lansat „Nissan Revival Plan”, cand si-a exprimat dorinta „de a reda un suflet acestei companii”, dar anuntand ca „vom strange dintii”. Ghosn a preluat Nissan ca chief operating officer in iunie 1999, devenind mai apoi, in 2000, pressedintele  acesteia, urmand ca in 2001 sa obtina postul de chief executive officer.  El a revolutionat cu totul Nissan, faima lui ajungand pana in Japonia.
Cand Carlos Ghosn a intrat in Nissan, Nissan avea o datorie de 20 de bilioane de dolari si doar 3 din cele 48 de modele ale acesteia dadeau profit. Ghosn a fost privit ca un outsider atat de catre mass-media cat si de cei din Nissan. Ghosn promisese ca in cazul in care nu va reusi sa reduca drastic datoria Nissan pana la sfarsitul anului, va demisiona! Dapa un an Nissan inregistrase un PROFIT NET de 2,7 bilioane de dolari.
Era nevoie de curaj pentru a putea taia atat de sever in structura organizatiei si FARA  a fi nevoie concedierea persoanelor, desi pusese si aceasta solutie in al doilea an.
Contrar acestui erou, leader, cand un manager vorbeste de „lacrimi si sange”, „de sacrificii”, nu se refera niciodata la sacrificiul personal: se refera la scrificiul celorlalti care sunt pregatiti sa il sustina si sa il urmeze.
Avem nevoie de Creativitate, Viziune si Leaderi Autentici!

Leaderi si povesti de succes

Noi profeti spun ca stiu adevaratul raspuns la marele adevar, adevarata rezolvare a tuturor problemelor Societatii in care traim. Dar pentru a se putea extinde si pentru a putea atrage atentia au nevoie de Eroi si Miracole care sa reprezinte spusele lor. Falsul profet este cel care incearca sa minta poporul „oferind ca proba un semn, un miracol.”
In zilele noastre asistam la disparitia adevaratelor figuri legendare, inedite: adevaratii Leader. Leaderi cu figuri carismatice, cu extraordinare capacitati nu par a mai exista.
Leaderul detine o viziune asupra lumii si este capabil sa stimuleze motivatiile personale ale publicului. Leaderul adevarat trebuie sa fie capabil si sa mearga pe carbuni aprinsi, avand puterea de a cuceri noi platforme economice globale, in interesul si pentru binele Romaniei!


Emanciparea individului

Lumea in care traim este vazuta de unele persoane, ca  o cucerire continua, o victorie tot mai mare de obtinut fata de cea obtinuta deja. Si nu gresesc – intr-un prim nivel de analiza. Inca de la inceputul anilor ‘60 a inceput procesul de liberalizare a “societatii disciplinare”. Cu trecerea timpului, transformari semnificative tehnologice, in special, au contribuit la emanciparea individului.

Dar modificarile culturale si psihologice care au insotit schimbarea societatii, au produs un hiperindividualism.

Astazi asistam la un nou fenomen de schimbare a societatii: de la modelul “paternal”, in care autoritatea religioasa, morala sau politica putea sa intervina constant in  libertatea  individuala, in numele Binelui sau pentru a se evita Raul, la modelul “individual”.

Cum se caracterizeaza acest model al societatii noastre? Se considera ca numai individul si numai el este capabil sa determine propria-i conceptie despre Bine, si astfel numai el poate decide ceea ce doreste sa faca sau ceea ce nu doreste sa faca.

In felul acesta individul este o prezenta ganditoare, doritoare, perspicace, capabila sa isi asume responsabillitatea propriilor alegeri in viata.

In noua noastra societate se modifica parametrii valorilor morale. Conteaza: autenticitatea, voluntariatul ca mod de a reactiona, autonomia.

Individul Contemporan, sustragandu-se de la rolul pe care i l-au dat, este convins ca poate DEVENI CEEA CE ESTE (autentic), ca poate REALIZA TOT CEEA CE VREA (voluntar) si ca ESTE CAPABIL SA DECIDA SINGUR EXACT CEEA CE ISI DORESTE (autonom).

Fiecare individ incearca sa reproduca mitul lui Robinson Crusoe – singur, pe insula sa,  se considera destul de puternic incat sa se descurce fara ajutorul nimanui.

The Working Class Goes to Heaven

Da, clasa muncitoare se indreapta spre Paradis. Caci unde altfel?
Cine are o slujba in ziua de azi trebuie sa se considere un om norocos. Imediat ce se trezeste, se pregateste sa infrunte o zi plina de intalniri si noi bariere de cucerit.  In masina, in drum spre birou, in timp ce asculta radioul – se vorbeste de “reforma permanenta” – se gandeste la intalnirea pe care a avut-o ieri. Trebuie sa unim grupurile, trebuie sa ne miscam cu rapiditate, sa fim activi…
Ca si majoritatea colegilor sai are incredere deplina in asociatul/superiorul sau, o creatura extraordinara ce isi doreste o adevarata familie in interiorul “fabricii”.
Ajuns la birou,  nu are timp nici macar sa citeasca e-mail-urile ca telefonul incepe sa sune. Imediat ce ridica receptorul si secretara intra si ea: il instiinteaza ca sedinta a si inceput.
“A fi competent – nu ajunge! Trebuie sa te dedici intru totul acestei misiuni! De multe ori pasiunea, implicarea valoreaza mai mult decat ceea ce stii!” – era coach-ul cel care vorbea, angajat cu un motiv: re-motivarea echpei. “Voi sunteti actorii succesului vostru, a fericirii voastre! Societatea va ofera instrumente care va ajuta sa cresteti, sa va realizati!”.
In pauza de cafea, superiorul/asociatul imi vorbeste: “Trebuie sa acceleram putin timpul de executie. Directia de resurse umane a calculat cresterea noastra daca reusim sa indeplinim obiectivele societatii!”
Era in birou de ceva ore si reusise sa faca numai un sfert din munca pe care si-o programase de facut. Avea un calendar-obiectiv si acesta trebuia respectat. Si cu toate acestea, mai trebuia sa se intoarca si acasa la o ora decenta. Terapeutul matrimonial fusese clar in momentul cand il sfatuise: ” Pentru a functiona o casatorie, o relatie de cuplu, in primul rand trebuie sa ti-o doresti cu adevarat. Asa ca: energie, entuziasm si maxima implicare! De asta ai nevoie!”
Ajunge seara obosit-mort, stors de toate puterile. Punandu-se in pat, pe intuneric, incepe sa se gandeasca deja la ce are de rezolvat maine la birou. Se pregateste sa infrunte o noua zi lucratoare in care are multe bariere de daramat si alte provocari de cucerit.

Acest scenariu pare a fi iesit dintr-un film de proasta calitate; doar ca nu este asa: este chiar viata pe care o “traim”.
Ori nu ne dam seama; ori realizam ce se intampla, dar, ce sa faci! asta este viata si m-am obisnuit cu ea asa cum e! – incat nu mai avem puterea de a arunca o privire critica asupra ei.
In rest, ramane doar un simplu tablou tipic individului modern, probabil inselat de imaginea sa de superioritate.